marți, 25 octombrie 2016

joi, 1 decembrie 2011



Cernăuţi, 2   I   1919
A doua zi am fost la audienţă la regina. Frumoasă, maiestoasă şi plină de farmec, ea ne povesti cum nici un moment, chiar în clipele cele mai grele, n-a părăsit-o credinţa în izbânda finală. Ne-a spus prin ce lupte grele sufleteşti a avut să treacă regele, care a rupt-o definitiv cu neamurile sale şi cum prin legăturile ei, cu Anglia îndeosebi, a ţinut tot timpul viu interesul aliaţilor faţă de România. În graiul ei frumos românesc, cu accentul englezesc care nu supără însă la ea, ne-a povestit amănunte din anii din urmă, cu o mimică vie şi mai ales cu mlădieri de corp pline de graţie dar şi de maiestate şi ne-a spus cât e de fericită acum, când reuşita finală e atât de frumoasă. (...)
A ţinut să vorbească tot timpul cu noi româneşte.

Sextil Puşcariu, Memorii, Editura Minerva, Bucureşti – 1978, p.343–344

miercuri, 15 octombrie 2008

Aceeaşi zi repetată de 86 de ori

Duminică, 15 octombrie 1922
Alba Iulia
Ziua Încoronării noastre
Am sosit la biserică (...) Nando (Regele Ferdinand) şi cu mine stăteam pe scaunele-tronuri, unul în faţa celuilalt.
Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. Interiorul bisericii, deşi nu este mare, este impozant şi frescele sunt bune.
După ce s-a terminat slujba, Nando şi cu mine, urmaţi de cei ce ne duceau coroanele şi mantiile, am ieşit în faţă, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toţi oaspeţii au luat loc în jurul estradei unde doar Nando şi cu mine stăteam singuri.
Bătrânul Ferekide, ca preşedinte al Senatului, şi Orleanu, preşedintele Camerei, au înaintat cu coroanele noastre, generalul Lupescu cu mantia Maiestăţii Sale, şi generalul Popovici cu a mea.
Ei au fost asistaţi, potrivit dorinţelor mele, de colonelul şi respectiv cel mai tânăr sublocotenent din regimentele noastre.
Ferekide a înaintat spre Maiestatea Sa, cu coroana de oţel, după ce generalii ne puseseră pelerinele sau, mai degrabă, mantiile noastre regale, a mea toată în roşu şi aur, şi a lui Nando în roşu-purpuriu, ambele brodate cu diferite însemne ale României Unite. Nando a luat de la el coroana, după ce ţinuse un discurs foarte loial, şi şi-a pus-o pe cap. Apoi, Orleanu a înaintat spre mine, cu coroana mea, şi a ţinut un discurs foarte frumos. Eu am îngenunchiat apoi în faţa lui Nando, care a pus greaua coroană pe capul meu, în timp ce toate clopotele au sunat şi acele salve de salut regal au fost trase. Nando m-a ridicat şi m-a sărutat în vreme ce toţi cei prezenţi au aclamat din toate puterile şi toate muzicile militare au cântat imnul naţional. (...)
Am mers foarte încet sub baldachinul care a fost purtat de ofiţerii din regimentele noastre, îndreptându-ne spre palatul care este construit în chip de mănăstire în jurul scuarului bisericii, urmaţi de familie şi de oaspeţii noştri. Am urcat încet scara şi apoi ne-am dus în centrul pridvorului, cu colonade, deschise, şi de acolo ne-am înclinat în faţa oamenilor de jos, care ne-au aclamat cu ovaţii extraordinare.
Însemnări zilnice, volum IV, Editura Albatros, Bucureşti, 2005, pg. 315-316


* * *


Miercuri, 15 Octombrie 2008Bucureşti
In Memoriam Regina Maria

La 86 de ani de la încoronarea Suveranilor la Alba Iulia şi cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la moartea Reginei, Muzeul Naţional de Istorie a României a fost gazda mesei rotunde cu tema "Regina tuturor românilor. In memoriam Regina Maria".

În cadrul mesei rotunde, moderate de Mioara Ioniţă de la Muzeul Naţional de Istorie, invitaţii au evocat personalitatea reginei: Georgeta Filitti de la Institutul pentru Memoria Exilului Românesc, Diana Mandache, cercetător, specialist în istoria Casei Regale Române, şi Valentin Mandache, de la London School of Economics and Political Science.
Documente de corespondenţă, fotografii şi secvenţe de film inedite privind viaţa Reginei Maria, provenite din Arhivele Regale Britanice, au fost prezentate de Diana şi Valentin Mandache.
Discuţiile mesei rotunde s-au finalizat cu expunerea unor piese de numismatică, medalistică, mărci poştale şi timbre dedicate Reginei Maria.
Aş dori să menţionez că la această masă rotundă a participat un public foarte restrâns.
Asta doar pentru că, în zilele noastre, sufletele românilor se află într-un proces galopant de degradare morală. Iar evocarea personalităţii Reginei Maria nu se poate face în prezenţa oricui. Este doar pentru aleşi.
(Sper că s-a înţeles!)

duminică, 20 iulie 2008

© Copyright Gabriela Medrea
© Copyright g.medrea
reproducerea interzisă
fotografie reprodusă din CD-ul Balcic. Tenha-Juvah
(Tenha-Juvah, mai 2006)

sâmbătă, 19 iulie 2008

19 iulie 2008


Azi, 19 iulie 2008, la Curtea de Argeş.
Foarte multă lume la mănăstire. Multă lume şi în biserică. Intru şi io. Cu un buchet de flori, că serbasem ceva cu o zi înainte, seara, pe la orele 17:35.
Mă zăreşte domnul pastor, i se luminează faţa, îmi zâmbeşte şi mă întreabă : "Sunt pentru Regina Maria?" Îi fac semn că da. Din dreptul uşii ne îndreptăm privirile spre mormânt şi rămân buimacă. Nu-mi vine să cred. Nici o floare, nici o lumânare, nici o atenţie. Nimic. Lumea se vânzolea prin biserică. Pastorul aduce apă şi o pune într-o vază. Io, încă buimacă, despachetez florile. Mă rog, aprind şi două lumânări. La Regele Ferdinand am avut puţin emoţii, poate pentru că nu am mai aprins lumânare niciodată unui Rege. Şi probabil aşa trebuie să simţi.
Mă întorc şi încep să mă simt stânjenită. Gesturile mele au atras priviri. Apoi m-am simţit ca o vânzătoare la Gostat, pe vremea lui Ceauşescu, când primea carne. Aşa începuse lumea să se înghesuie. Citeau de pe lespedea de mormânt şi apoi făceau poze - cadru cu mormintele, florile şi lumânările.
Dar de ce rămăsesem io bouche-beacă? Pentru că mă gândeam la unele persoane care fuseseră mediatizate cu câteva zile înainte şi celebrau acelaşi eveniment de pe 18 iulie.
Adică 70 de ani de la moartea Reginei Maria.
* * *
Cu scuzele de rigoare, acest blog este încă în construcţie

vineri, 18 iulie 2008

18 iulie 1938 - 18 iulie 2008

Acest blog este o încercare de a-mi pune în ordine frânturi din concluzii rezultate în urma unor cercetări. M-am gândit ca aceste concluzii să le redau doar sub formă vizuală prin secvenţe video şi fotografii.
Dintre cele şapte "case de vis" m-am oprit doar la Castelul Bran şi Tenha-Juvah (Cuibul Singuratec), reşedinţele cele mai îndrăgite de Regina Maria.

duminică, 18 mai 2008

Trenul Regal

Zilele acestea am auzit vorbindu-se de trenul regal cu care se plimbă nişte celebri necunoscuţi.Pentru mine trenul regal este cea mai frumoasă amintire din copilărie.Cândva, prin anii '80, a doua zi dupa ce am intrat in vacanţa de vară, m-a urcat mama în tren şi mi-a dat drumul spre Mărginimea Sibiului. De la Făgăraş, doar io în compartiment şi vagonul aproape pustiu. Mi se părea că trenul se târăşte ca un şarpe, leneş, printre şine, într-o căldură copleşitoare. Începusem să nu mai am răbdare. În staţie la Avrig opreşte "şarpele". Pe cealaltă şină, un alt tren staţionează. Dar ceva părea ciudat. Vagonul era diferit. Sar în picioare, deschid geamul şi privesc în compartimentul de pe cealaltă şină. Un design de cel mai rafinat gust şi mobilier vechi. Deşi nu auzisem niciodată de rege sau regină, am exclamat "Acesta este un Tren Regal !!!" Sorbeam din priviri vagonul deosebit şi interiorul fabulos al compartimentului şi repetam, ca un refren, cu voce tare: un Tren Regal, un Tren Regal.... Mi-am dorit atunci ca acele clipe să nu aibe sfârşit. Iar când trenul în care mă aflam s-a pus în mişcare, m-am aplecat pe fereastra vagonului şi am urmărit din priviri trenul regal până ce a dispărut în zare, repetând un Tren Regal, un Tren Regal.... Acel tren regal este cea mai frumoasă şi cea mai luminoasă amintire din copilăria mea.

duminică, 10 februarie 2008

"Women of Ireland" & "Brana the Beloved"

video
Video : Regina Maria şi Castelul Bran. Trecut şi prezent
Muzica: Women of Ireland de Sean O'Riada
Interpretare: Mike Oldfield
Fotografii vechi: Tom Kinter, Castelul Bran
Fotografii noi: Gabriela Medrea
Video: Gabriela Medrea
Castelul Bran a fost oferit Reginei Maria de municipalitatea Braşov, în decembrie 1920, ca recunoştinţă pentru contribuţia Reginei din timpul războiului şi efortutrile la realizarea României Mari.
Castelul, preluat în 1921, într-o stare de paragină, va trece printr-o serie de transformări şi amenajări sub supravegherea arhitectului ceh Karel Liman.

sâmbătă, 9 februarie 2008

Tenha-Juvah - "Paradisul Nebuniei"


video

Video : Trandafirii de la marginea mării. Tenha-Juvah
Muzica: Song of the seas de Vangelis
Fotografii: Gabriela Medrea
Video: Gabriela Medrea
Şi voi planta trandafiri, trandafiri, trandafiri peste tot. Sunt atâţia trandafiri minunaţi în zilele noastre. (....) Sunt nebună după trandafiri şi am reuşit, în cele din urmă, să am cu miile.Regina Maria

vineri, 8 februarie 2008