Trenul Regal


Zilele acestea am auzit vorbindu-se de trenul regal cu care se plimbă nişte celebri necunoscuţi.
Pentru mine trenul regal este cea mai frumoasă amintire din copilărie.
Cândva, prin anii '80, a doua zi dupa ce am intrat in vacanţa de vară, m-a urcat mama în tren şi mi-a dat drumul spre Mărginimea Sibiului. De la Făgăraş, doar io în compartiment şi vagonul aproape pustiu. Mi se părea că trenul se târăşte ca un şarpe, leneş, printre şine, într-o căldură copleşitoare. Începusem să nu mai am răbdare. În staţie la Avrig opreşte "şarpele". Pe cealaltă şină, un alt tren staţionează. Dar ceva părea ciudat. Vagonul era diferit. Sar în picioare, deschid geamul şi privesc în compartimentul de pe cealaltă şină. Un design de cel mai rafinat gust şi mobilier vechi. Deşi nu auzisem niciodată de rege sau regină în România, am exclamat "Acesta este un Tren Regal !!!" Sorbeam din priviri vagonul deosebit şi interiorul fabulos al compartimentului şi repetam, ca un refren, cu voce tare: un Tren Regal, un Tren Regal.... Mi-am dorit atunci ca acele clipe să nu aibe sfârşit. Iar când trenul în care mă aflam s-a pus în mişcare, m-am aplecat pe fereastra vagonului şi am urmărit din priviri trenul regal până ce a dispărut în zare, repetând un Tren Regal, un Tren Regal.... Acel tren regal este cea mai frumoasă şi cea mai luminoasă amintire din copilăria mea.

Comentarii