Aceeaşi zi repetată de 86 de ori

Duminică, 15 octombrie 1922
Alba Iulia
Ziua Încoronării noastre
Am sosit la biserică (...) Nando (Regele Ferdinand) şi cu mine stăteam pe scaunele-tronuri, unul în faţa celuilalt.
Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. Interiorul bisericii, deşi nu este mare, este impozant şi frescele sunt bune.
După ce s-a terminat slujba, Nando şi cu mine, urmaţi de cei ce ne duceau coroanele şi mantiile, am ieşit în faţă, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toţi oaspeţii au luat loc în jurul estradei unde doar Nando şi cu mine stăteam singuri.
Bătrânul Ferekide, ca preşedinte al Senatului, şi Orleanu, preşedintele Camerei, au înaintat cu coroanele noastre, generalul Lupescu cu mantia Maiestăţii Sale, şi generalul Popovici cu a mea.
Ei au fost asistaţi, potrivit dorinţelor mele, de colonelul şi respectiv cel mai tânăr sublocotenent din regimentele noastre.
Ferekide a înaintat spre Maiestatea Sa, cu coroana de oţel, după ce generalii ne puseseră pelerinele sau, mai degrabă, mantiile noastre regale, a mea toată în roşu şi aur, şi a lui Nando în roşu-purpuriu, ambele brodate cu diferite însemne ale României Unite. Nando a luat de la el coroana, după ce ţinuse un discurs foarte loial, şi şi-a pus-o pe cap. Apoi, Orleanu a înaintat spre mine, cu coroana mea, şi a ţinut un discurs foarte frumos. Eu am îngenunchiat apoi în faţa lui Nando, care a pus greaua coroană pe capul meu, în timp ce toate clopotele au sunat şi acele salve de salut regal au fost trase. Nando m-a ridicat şi m-a sărutat în vreme ce toţi cei prezenţi au aclamat din toate puterile şi toate muzicile militare au cântat imnul naţional. (...)
Am mers foarte încet sub baldachinul care a fost purtat de ofiţerii din regimentele noastre, îndreptându-ne spre palatul care este construit în chip de mănăstire în jurul scuarului bisericii, urmaţi de familie şi de oaspeţii noştri. Am urcat încet scara şi apoi ne-am dus în centrul pridvorului, cu colonade, deschise, şi de acolo ne-am înclinat în faţa oamenilor de jos, care ne-au aclamat cu ovaţii extraordinare.
Însemnări zilnice, volum IV, Editura Albatros, Bucureşti, 2005, pg. 315-316


* * *


Miercuri, 15 Octombrie 2008Bucureşti
In Memoriam Regina Maria

La 86 de ani de la încoronarea Suveranilor la Alba Iulia şi cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la moartea Reginei, Muzeul Naţional de Istorie a României a fost gazda mesei rotunde cu tema "Regina tuturor românilor. In memoriam Regina Maria".

În cadrul mesei rotunde, moderate de Mioara Ioniţă de la Muzeul Naţional de Istorie, invitaţii au evocat personalitatea reginei: Georgeta Filitti de la Institutul pentru Memoria Exilului Românesc, Diana Mandache, cercetător, specialist în istoria Casei Regale Române, şi Valentin Mandache, de la London School of Economics and Political Science.
Documente de corespondenţă, fotografii şi secvenţe de film inedite privind viaţa Reginei Maria, provenite din Arhivele Regale Britanice, au fost prezentate de Diana şi Valentin Mandache.
Discuţiile mesei rotunde s-au finalizat cu expunerea unor piese de numismatică, medalistică, mărci poştale şi timbre dedicate Reginei Maria.
Aş dori să menţionez că la această masă rotundă a participat un public foarte restrâns.
Asta doar pentru că, în zilele noastre, sufletele românilor se află într-un proces galopant de degradare morală. Iar evocarea personalităţii Reginei Maria nu se poate face în prezenţa oricui. Este doar pentru aleşi.
(Sper că s-a înţeles!)

Comentarii

Trimiteți un comentariu