Domeniul Copăceni

Domeniul Copăceni este amplasat la aproximativ 25 km de București, în drumul spre Giurgiu. 
O parte a proprietății a fost primită moștenire de Principesa Maria de la boierul George Em. Filipescu în anul 1913.  O altă parte a proprietății a fost cumpărată, în 1916, prin Administrația Centrală a Domeniilor Coroanei.

După finalizarea primului război mondial s-a început reamenajarea domeniului. 
Lucrările pentu refacerea conacului, după planurile arhitectului Karel Liman, și construcția casei transilvănene, în 1923, s-au realizat cu personal militar.

Conacul de la Copăceni. 1921

În toamna anului 1922 lucrările de refacere a conacului sunt aproape finalizate, regina urmărind să i se imprime un aspect de casă veche românească:

Marţi, 26 septembrie 1922, Cotroceni

Tot farmecul stă în linii şi proporţii. Am dorit-o spaţioasă şi solidă, cu acoperiş mare de şindrilă protuberant, partea ieşită în afară completată cu flancuri, ca la bisericile vechi, care dau un aspect aparte unui acoperiş şi îl face, în special, românesc. Unii vor considera coloanele mele puţin greoaie, dar le-am ales anume ca să dea senzaţia de soliditate care îmi place la casele vechi româneşti. Este un singur etaj, dar mai sunt şi 8 camere sub acoperiş. Camerele comunică între ele într-un mod aparte, pentru că le-am dorit mari şi diferite ca formă. Toate vor fi boltite şi văruite şi cu "vetre" mari româneşti.
Maria, Regina României, Însemnări zilnice, vol. IV, Editura Albatros, 2005, pg. 293


Sâmbătă, 23 decembrie 1922, Cotroceni

Boltirea camerelor a făcut din ele o minunăţie, a micşorat plafoanele, făcând ca toate încăperile să arate mai largi în loc de aspectul de cutii pe care-l aveau majoritatea. De asemenea, ideea mea de a face ca încăperile să comunice între ele a dat o lumină suplimentară extraordinară.Toate uşile şi ferestrele au fost rotunjite deasupra ca să se potrivească cu boltele. Într-adevăr, acum este o casă extrem de frumoasă cu cele două imense "pridvoare" în partea grădinii şi cu galeriile ei ca de mânăstire în celaltă parte, cu aceleaşi coloane groase atât în faţă, cât şi în spate, şi acoperişiul imens şi greu de şindrilă cu spaţii proeminente umplute cu cofraje în bunul stil vechi românesc.
Cu adevărat, o casă frumoasă şi aparte, cu acel farmec al trecutului pe care l-am dorit. Arhitecţii mei militari jubilează şi sunt extrem de mândri de a-mi fi pus în practică atât de bine ideile, ei înşişi aproape uimiţi de locuinţa absolut originală pe care au realizat-o, urmând dispoziţiile mele stricte "fără nici un fel de decoraţie", nici măcar un arabesc, ci doar simplă, absolut simplă, linii fără ornamentaţii, tot farmecul constând în stil!  

(...)
Fără îndoială că vor fi mulţi care ulterior vor arăta greşelile pe care le-am făcut, dar este casa mea şi a prins viaţă potrivit gustului meu şi la urma urmelor este mai mult decât se poate obţine în general!
Maria, Regina României, Însemnări zilnice, vol. IV, Editura Albatros, 2005, pg. 397

Casa transilvăneană. 1923